Stau si privesc uneori oamenii care merg pe strazile orasului imbuibat de miros de carburant si parfum ,si vad oameni simpli care isi duc viatza agale de pe o zi pe alta , oameni de afaceri , bancheri si alte categorii priveligiate.Pe buzele tuturor se poate citi aceiasi fraza , rastita sacadat printre picaturile de transpiratie care se scurg pe chipurile stafidite , inchistate."Nu am timp "-parca striga toti la unison , ca un cor colorat pe milioane de voci.Am ajuns sclavi ai timpului ,toata viata toate gesturile noastre au ca nota dominanta timpul si lipsa acestuia.Nimeni nu se opreste sa zica ca nu este un sclav al timpului ci accepta biciurea fara sa incerce sa ridice capul sa vada ce mana loveste atat de napraznic.Oare omul nu constientizeaza ca timpul este o notiune relativa , uneori inexistenta , fara valoare? .Daca am deschide ochii am vedea cum in lumea asta exista dovezi clare ale irelevantei temporare, copilul durduliu de la Manneken Pis care parca desprins dintr-o pictura a lui Rubens zambeste sturlubatic in timp ce isi continua activitatea cotidiana sursa de amuzament pt turistii veniti sa il vada.Si acel copil durduliu - in esenta o bucata de bronz parca intelege mai bine ca timpul nu exista , ca el este doar o iluzie , o valoare ca oricare alta valoare matematica , este doar o iluzie efemera, un drog, dulcea iluzie de miscare a imobilitatii.Eu nu vreau sa fiu un sclav supus , vreau sa uit ca timpul exista , nu mai vreau sa imi organizez viata avand ca reper TIMPUL.Eu inca sper in "Avem timp..................."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu