Prea satul de tot , incremenit in mine , crispat -asa incepe orice instrainare de tine, e ciudat sa vezi cum speri sa fii reintegrat in ceva ce iubesti apoi sa fii brust expulzat , simti cum focul mananca din tine acel foc puternic care ardea odata atat de frumos si care inca arde dar numai in suflet la tine ,la altii a ramas numai cenusa inecaciosa si din cand in cand cate o scanteie efemera.dar fac ce fac si aud in cap faimoasa sintagma-"Iubirea sentiment de ospatar".
PS: Romantismul a murit
pe cand ei nu mureau
Acum 13 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu